Razele UV, prescurtare de la Lumina Ultravioletă, este un tip de energie luminoasă parte a câmpului electromagnetic, al cărui spectru include razele gamma şi x, razele UV, lumina vizibilă, razele infraroşii, microundele, şi undele radio, listate în ordinea descrescătoare a frecvenţei şi crescătoare dpdv al lungimii de undă. Aşadar razele UV au o lungime de undă mai scurtă decât lumina vizibilă, şi nu poate fi detectată de ochiul uman. În timp ce razele UV în sine sunt invizibile, acestea cauzează strălucirea multor substanţe sau fluorescenţa într-o varietate de culori vizibile ochiului uman. Această abilitate de a face invizibilul vizibil dă valoare tuburilor UV în prospectarea minerală, investigaţiile criminale, evaluarea ştampilelor poştale, etc.
Lumina UV este divizată, la minim, atât în Radiaţii cu Unde Scurte cât şi cu Unde Lungi. Undele Scurte UV sunt produse de arcuri de mercur de joasă tensiune, cu o lungime de undă de 254 nanometeri, în timp ce Undele Lungi, produse de arcuri de mercur de joasă până la înaltă presiune, au o lungime de undă de 320 – 400 nanometetri.
Un nanometru este unitatea de măsură folosită pentru a defini lungimile de undă ale energiilor din câmpul electromagnetic, egalând o milionime de milimetru.
În timp ce Undele UV Lungi, supranumite uneori “lumina neagră”, sunt sigure, Undele Scurte UV pot irita ochii şi arde pielea, astfel că expunerea ar trebui să fie controlată şi ideal, ar trebui purtaţi ochelarii speciali cu filtru UV pentru a preveni afectarea ochilor.
După cum am mai spus, dacă lumina UV este direcţionată spre anumite materiale, cauzează fluorescenţă, numită original după mineralul Fluorita pentru strălucirea intensă sub razele UV. Fosforescenţa este un tip de fluorescenţă care continuă chiar şi după ce lumina UV este îndepărtată. Poate dura de la fracţiuni de secundă până la săptămâni. Dintre mineralele fluorescente, aproximativ 80 până la 90 % din acestea au o fluorescenţă mai puternică sub undele Scurte decât sub undele UV Lungi.